Yvonne

Prințul Philipp se logodește cu Yvonne, o tânără dezgustătoare, pentru că demnitatea sa este jignită de vederea ei și, ca un spirit liber ce este, nu vrea să se ferească de aversiunea naturală pe care o stârnește această tânără doamnă. Regele și regina iau notă de logodna fiului lor pentru a nu provoca un scandal. Se pare că Yvonne s-a îndrăgostit de prinț. Prințul este surprins de dragostea ei și, de asemenea, se simte obligat să se răzbune – atât ca persoană, cât și ca bărbat. Vrea să se îndrăgostească de ea. Prezența Yvonnei la curtea regală creează complicații. Simplul fapt al logodnei prințului devine o sursă de bârfe și capricii. Tăcerea, grosolănia, timiditatea și nedumerirea Yvonnei pun familia regală într-o poziție dificilă. Regele își amintește de păcatele sale din trecut. Regina, care aduce un omagiu în secret grafomaniei și simte hidoșenia versurilor sale în adâncul sufletului ei, începe să descopere un fel de asemănare între Yvonne și poezia ei. Apar suspiciuni fără sens. Prostia și absurditatea se apropie de apogeu și toata lumea este conștientă de asta. Regele, șambelanul, regina și prințul încearcă – fiecare pe cont propriu – s-o omoare pe Yvonne, dar nu reușesc din cauza etichetei. Numai atunci când, la sfatul șambelanului, crima este organizată, în așa fel încât să se păstreze aparența de măreție, splendoare, eleganță și superioritate, numai atunci când crima este planificată „de sus”, intervenția reușește și familia regală se reîntoarce la normal.