Tatăl

„Tatăl, după piesa omonimă a lui F. Zeller, este un spectacol despre nevoia conștiinței umane de a se menține trează, conștiință care odată funcționa la fel ca mecanismul unui ceas perfect. Spectacolul prezintă viața unui bărbat care suferă de demență și care oscilează între realitate și memorie. Este o tragi-comedie profundă despre îmbătrânire, boală, teama de singurătate și frica omului de a se pierde pe sine însuși. Despre un tată care trece prin toate etapele vieții, de la copilărie până la senectute, fiind călăuzit de fiica sa. Spectacolul este ca o zbatere continuă de a menține conștiința trează prin iubire” - Dumitru Acriș, regizor

Bazat pe textul lui Florian Zeller, spectacolul semnat de Dumitru Acriș investighează fragilitatea percepției și efortul conștiinței umane de a rămâne lucidă într-o lume care începe să se destrame.
Viața unui bărbat, cândva guvernată de reguli clare și repere stabile, se transformă într-un spațiu al incertitudinii, în care amintirile, prezentul și proiecțiile interioare se suprapun. Realitatea devine fluidă, iar timpul nu mai curge liniar, ci se fragmentează în secvențe care reflectă stările sale interioare.
În acest parcurs, fiica lui devine ghidul tăcut care îl însoțește prin diferitele vârste ale existenței, încercând să mențină un contact viu cu omul pe care îl iubește. Relația lor se construiește din apropiere, confuzie, tandrețe și momente de luciditate neașteptată.
Construit ca o tragi-comedie profund umană, „Tatăl” este o reflecție despre identitate, singurătate și iubire, despre nevoia fundamentală de a rămâne prezent și despre felul în care afecțiunea poate deveni ultima formă de ancorare atunci când certitudinile se estompează.