TOM ȘI JERRY 2.0


      Adaptare după „Jerry and Tom”, de Rick Cleveland
      TRADUCEREA: Florin Piersic Jr.
      REGIA: Florin Piersic jr.
      SCENOGRAFIA: Tudor Prodan
      DIRECTOR DE IMAGINE: Alexandru Condurache
      CAMERA ȘI EDITARE VIDEO: Alexandru Condurache și Florin Piersic Jr.
      SUNET: Ovidiu Păcurar
      ASISTENT REGIE: Corina Predescu
      COORDONATOR MARKETING: Daria Ciobanu
      MANAGER PROIECT: Claudia Maior
      DISTRIBUȚIE: Marius Turdeanu, Ali Deac, Ioan Paraschiv
      DURATĂ: 1h35min
      Spectacol nerecomandat celor sub 16 ani.
      DATA PREMIEREI: 15 iulie 2020
      TITLU ORIGINAL: Tom and Jerry

      Nu, „Tom și Jerry 2.0” nu este un desen animat!

      Este mai degrabă un film de acțiune pentru oameni mari. Este un text îndrăzneț și un spectacol pe măsură despre crimă și „compasiunea care e cel mai mare dușman”, destinat amatorilor de senzații tari și, mai ales, de umor negru.

      „Tom și Jerry 2.0” e ca un blockbuster american cu de toate à la Tarantino. Personaje badass. Situații limită. Adrenalină. Plus multe alte întrebări (și răspunsuri) care v-au măcinat dintotdeauna: Cine l-a ucis pe Kennedy? Dar pe Elvis? Cine era adevăratul amant secret al lui Marilyn Monroe? Ce mare rol ar fi trebuit să joace Al Pacino?

      Și, nu în ultimul rând: cum de este posibil ca niște criminali atât de sângeroși să devină niște personaje atât de atașante?

      Profund impregnat de mitologia americană contemporană în care influențele cinematografice, personajele marginale desprinse din lumea underground și violența contextului social specific finalului de secol XX converg într-un univers ficțional magnetic, textul lui Rick Cleveland prezintă într-o succesiune fragmentară amețitoare camaraderia a doi natural born killers care încearcă să se conformeze filozofiei de viață impusă de jobul lor. Plasați la limita dintre caricatură și (anti)erou gangster, protagoniștii din „Tom și Jerry 2.0” ne oferă o incursiune cinică în lumea celor care ucid sau sunt uciși și care au convingerea intimă că prietenia poate învinge orice. Chiar dacă este posibil să se înșele...

      „În anul 2000 am folosit piesa „Tom și Jerry” într-un volum de piese de teatru într-un act (piese premiate la diverse festivaluri). M-a uimit genul de abordare a unei teme tabu: moartea. Aveam 30 de ani. Moartea era înca foarte departe. Am apreciat umorul autorului (asemănător celui folosit de Tarantino, dar foarte original în construcție și dezvoltare a poveștii). M-am bucurat să descopăr un om care reușea să facă mișto de moarte, totuși fără să-i minimalizeze grandoarea coasei.
      În anul 2020, am ajuns să trăiesc niște vremuri în care moartea pare să fi devenit omniprezentă: la știri, în filmulețele funny de pe internet, la tot pasul. Oamenii îmi lasă impresia că s-au obișnuit cu umbra ei, din ce în ce mai mare în peisajul general. Cred că „Tom și Jerry 2.0” este un bun exercițiu de exorcizare a unor demoni care ne bântuie zilnic. Râsul vindecător este medicamentul (natural, bio) la care apelez mereu cu încredere. Cred că mai am timp să iau peste picior câteva dintre amenințările cu care orice om se confruntă, până la urmă. Prea multe întrebări existențiale, versus prea puțin timp.
      Iar pentru cei trei actori implicați în acest proiect, sper ca „Tom și Jerry 2.0” să fie ocazia de a se juca din nou de-a rațele și vânătorii, de data asta la un nivel matur. Poate că joaca lor preferată va deveni în curând și cea a publicului spectator.” Florin Piersic Jr., regizor


      Rick Clevenand a absolvit secțiunea de scriere dramatică din cadrul University of Iowa, fiind în prezent cunoscut, în special, pentru semnarea scenariului și producerea serialului american „Six Feet Under”, dar și pentru participarea la producția serialului-fenomen „Mad Men”. Pe lângă activitatea sa legată de televiziune, Rick Cleveland este autorul câtorva texte destinate scenei de teatru care i-au asigurat celebritatea. Dintre acestea, cea mai cunoscută piesă a sa este „Jerry and Tom” / „Tom și Jerry” care a fost adaptată de autorul însuși pentru a sta la baza filmului omonim din 1998 (regizat de Saul Rubinek) ce îi are în distribuție pe Joe Mantegna și Sam Rockwell.


      Florin Piersic Jr. face deja parte din numele marcante ale scenei de teatru și de film românești contemporane, având un portofoliu impresionant ce numără nu mai puțin de 20 de spectacole la care a participat în calitate de actor, 10 spectacole ce îi poartă semnătura, create atât pentru teatrele de prestigiu, cât și pentru spațiile neconvenționale din București, 20 apariții în filme și serii televizate românești și internaționale. Această activitate prolifică i-a adus recunoașterea unanimă la nivel național și câteva dintre cele mai valoroase premii din sfera teatrului și cinematografiei, precum Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal la Gala Premiilor GOPO din 2015 (pentru rolul din lungmetrajul „Q.E.D.”, regizat de Andrei Gruszniski), Premiul pentru film experimental la Premiile Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2014 (pentru regia lungmetrajului „Killing Time”), Premiul pentru cel mai bun actor al anului la Gala UNITER, în 2003 (pentru rolul din one-person-show-ul „Sex, drugs, rock and roll”, de Eric Bogosian) etc. Pe lângă pregătirea sa universitară care vizează zona teatrului și filmului, fiind absolvent al Academiei de Teatru și Film, promoția 1991, Florin Piersic Jr. este și autorul unui roman, „Romantic Porno”, și a două colecții de povestiri scurte cu titlul „Opere cumplite”, toate publicate la Editura Humanitas între 2009 și 2015. În prezent, Florin Piersic Jr. este membru UNITER și UCIN, fiind o prezență constantă la cele mai importante festivaluri de teatru din țară. În anul 2019, în cadrul Galei Celebrităților FITS a primit Premiul „Virgil Flonda” pentru activitatea profesională în domeniul artelor spectacolului.

      logo Foto credit: TNRS, Rareș Helici

      logo Foto credit: TNRS, Rareș Helici

      VĂZDUH


      cu texte de George Gordon Byron, John M. Hull și Liviu Oros
      Muzica originală și distribuția: Marin Grigore, Vlad Robaș
      Traducerea: Florentina Năstase
      Elemente decor: Florin Magda
      Un spectacol de Victor Olăhuț
      DURATĂ: 1h

      „«Văzduh» este un performance muzical despre mirarea noastră de a ne afla aici și acum. Concertele din „Patru anotimpuri” au prins sens pentru ceilalți de abia atunci când autorul lor le-a însoțit de sonete descriptive. Noi am făcut drumul invers. Pornind de la text am extrapolat în muzică. N-am găsit încă un răspuns, dar drumul este unul extrem de incitant.”  Victor Olăhuț

      Spectacolul „Văzduh" este creat în cadrul proiectului „Lumina din spatele privirii", proiect implementat de Asociaţia Cultură'n Şură şi co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Parteneri: Teatrul Naţional „Radu Stanca" Sibiu, Hangar F, #Reactor de Creaţie şi Experiment, Centrul de Teatru Educaţional Replika, Cento Group, Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, Teatrul de Artă Bucureşti, Spotmedia.ro


      Asociaţia Cultură'n Şură este o organizaţie non-profit care activează în domeniul cultural încă din anul 2013. Principalul scop al asociaţiei este acela de a duce teatrul în satele româneşti, servind ca o punte de legătură culturală între mediul urban şi cel rural. Începând cu anul 2018, asociaţia a realizat o serie de proiecte teatrale cu temă socială care chestionează probleme insuficient adresate în societatea românească: depresia post-natală, incluziunea socială a minoritarilor etnici, percepţia şi integrarea în societate a persoanelor cu dizabilităţi. 


      logo

      logo

      logo Văzduh, Foto credit: TNRS, Costin Chesnoiu

      Live


      De Thomas Perle
      REGIA ȘI SCENOGRAFIA: Bobi Pricop
      MUZICA ORIGINALĂ: Eduard Gabia
      DIRECTOR DE IMAGINE, SUNET și MONTAJ: Mihai Popa
      VIDEO DESIGN: Dan Basu
      ASISTENȚĂ COSTUME: Emőke Boldizsár
      OPERATOR MONTAJ LIVE: Ovidiu Coca
      MANAGER PROIECT: Hunor Horvath
      ASISTENT PROIECT: Eliza Ceprăzaru
      DISTRIBUȚIE: Johanna Adam, Yannick Becker, Emőke Boldizsár, Daniel Bucher, Anca Cipariu, Fabiola Petri, Daniel Plier, Valentin Späth/Ali Deac
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H
      „«LIVE» e rezultatul unui proces de lucru început acum jumătate de an, proces care el însuși a trecut prin multiple etape, transformări, adaptându-se pe parcurs noilor realități care ne înconjoară. Conceput de la început ca un work-in-progres, piesa a fost dezvoltată de la zero în strânsă legătură cu poveștile personale ale actorilor, iar personajele și situațiile descrise de spectacol reflectă gândurile și preocupările întregii echipe. A fost un process organic, în care am dobândit limbaje noi, am explorat diverse forme de a lucra împreună și de a ne exprima. Formula de prezentare la care ne-am oprit este una hibridă, spectacolul desfășurându-se pe scena teatrului pentru un număr limitat de spectatori (atunci când acest lucru este posibil) și concomitent fiind transmis în sistem pay-per-view online către spectatorii digitali ai TNRS. Spectacolul urmărește cinci scurte povești care se petrec în mediul online, situații extrem-contemporane care ne invită să reflectăm asupra felurilor în care poate fi percepută realitatea în epoca post-adevărului. O epocă în care orice este posibil și credibil, atât timp cât acel lucru reușește să stabilească o conexiune emoțională cu vulnerabilitățile, predispozițiile sau așteptările noastre.”
      Bobi Pricop, regizor
      logo

      Autobahn


      De: Neil LaBute
      REGIA: Andrei și Andreea Grosu
      DIRECTOR DE IMAGINE și MONTAJ: Alexandru Condurache
      SCENOGRAFIA: Vladimir Turturica
      MUZICA: Mihai Dobre
      ASISTENT REGIE ȘI SUFLEOR: Corina Predescu
      MANAGER PROIECT: Claudia Maior
      DISTRIBUȚIA:
      ep. 1 – „Funny”: Cendana Trifan și Mariana Mihu-Plier
      ep. 2 – „Bench seat”: Gabriela Pîrlițeanu și Horia Fedorca
      ep. 3 – „All apologies”: Adrian Matioc și Raluca Iani
      ep. 4 – „Merge”: Ofelia Popii și Ciprian Scurtea
      ep. 5 – „Long division”: Marius Turdeanu și Viorel Rață
      ep. 6 - „Road trip”: Adrian Neacșu și Cezara Crețu
      ep. 7 – „Autobahn”: Diana Văcaru Lazăr, Mihai Coman și Iustinian Turcu


      Data premierei: 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21 iunie 2020, în cadrul ediției speciale online a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu
      „Am căutat textul care să vorbească despre perioada în care trăim totul diferit, separați de ce iubim, la mare depărtare de ceilalți, în care ne simțim mai singuri și mai față în față cu viața proprie. „Autobahn” e despre acum. Are tragismul antic și verbul contemporan, amestecate cu intimitatea cinematografică care îți dau voie să gândești un spectacol de teatru - film. Câte doi oameni în mașină, 7 povești, 7 mașini. Am putea fi noi toți acolo, claustrati între patru portiere și un parbriz. Întreaga lume într-o mașină. Ne putem îndrepta către orice, putem ajunge oriunde sau ne putem opri. Nu știm unde duce drumul pe care l-am ales. Virează aici. De ce nu plecăm odată? Parbrizul spart. Ia-o pe Division. Bancheta din spate. E exact ca acolo, pe autostradă. Ai grijă la drum.” Andrei și Andreea Grosu, regizori

      „Autobahn”, de Neil LaBute, regizat de Andrei și Andreea Grosu, este prima mini-serie de teatru-film produsă de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. Acest nou concept de spectacol propune o serie de 7 episoade de sine stătătoare, legate de un spațiu comun – mașina – care „găzduiește” poveștile personajelor.

      Funny, Ep. 1 Prima mașină. O tânără își revede mama după ce a petrecut un timp îndelungat într-o instituție de reabilitare. Detaliile care sunt dezvăluite treptat în acest monolog sensibil, cu întorsături tragicomice, pot să scoată la suprafață un adevăr incomod.
      Durata: 27 min

      Bench Seat, Ep. 2 A doua mașină. Despărțirile sunt dureroase. Sau periculoase. Un tânăr care visează să devină profesor o duce pe prietena lui într-un loc special în care se întâmplă lucruri neașteptate.
      Durata: 35 min

      All Apologies, Ep. 3 A treia mașină. Într-adevăr, bărbații nu prea se pricep la scuze. Dar acest defect al lor poate da tonul unui discurs absurd, amuzant, dar și dureros care se intensifică în așteptarea unei reacții din partea femeii pe care o iubesc.
      Durata: 20 min

      Merge, Ep. 4 A patra mașină. E ceva schimbat la ea când soțul vine să o ia de la aeroport. De ce se ascunde în spatele unui surâs? Oare ce voiau bărbații ăia care au intrat „prin efracție” în camera ei? Cât de departe poți să mergi pentru cel pe care îl iubești?
      Durata: 35 min

      Long Division, Ep. 5 A cincea mașină. Ex-ele sunt mereu vinovatele. De fapt, ăsta e și motivul pentru care au devenit „ex”. Și totuși, ce e mai urgent: să te răzbuni, să te întorci la ea sau să-ți recuperezi cât mai repede consola de jocuri?
      Durata: 23 min

      Road Trip, Ep. 6 A șasea mașină. În timpul călătoriei către o cabană din munți, dialogul dintre profesor și eleva lui lui scoate la iveală amănunte din ce în ce mai neliniștitoare. Tensiune crește tot mai mult, în așteptarea unui dezastru.
      Durata: 30 min

      Autobahn, Ep. 7 A șaptea mașină. Oare greșelile copiilor sunt responsabilitatea părinților? Unde începe și unde se termină iubirea unor părinți când află că liniștea familiei s-a sfârșit? Putem începe o nouă viață, făcând-o pe cea trăită să dispară ca sub un burete umed?
      Durata: 27 min

      logo Adrian Matioc, Autobahn, foto credit TNRS, Rareș Helici

      logo Diana Văcaru-Lazăr, Autobahn, foto credit TNRS, Rareș Helici

      logo Ofelia Popii, Autobahn, foto credit TNRS, Rareș Helici

      POVESTEA PRINȚESEI DEOCHEATE


      scenariu de Silviu Purcărete inspirat din Sakura Hime Azuma Bunshô, de Tsuruya Nanboku al IV-lea
      PREMIUL UNITER PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL AL ANULUI 2018, ÎN ROMÂNIA
      PREMIUL UNITER PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL PENTRU ROLURILE SEIGEN ȘI SHINNOBU SOTA - OFELIA POPII
      PREMIUL UNITER PENTRU CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE - DRAGOȘ BUHAGIAR
      REGIA: Silviu Purcărete
      TRADUCEREA DIN LIMBA ENGLEZĂ: Eugen Gyemant
      MUZICA ORIGINALĂ: Vasile Șirli
      SCENOGRAFIA: Dragoș Buhagiar
      ASISTENȚI REGIE: Eugen Gyemant și Sanda Anastasof
      ASISTENT SCENOGRAFIE: Iuliana Gherghescu
      FACE DESIGNER: Minela Popa
      PREGĂTIREA MUZICALĂ: Vlad Robaș
      MAKE-UP: Elena Vlad, Corina Predescu, Alexandra Spătărelu
      MANAGER PROIECT: Claudia Domnicar
      COORDONATOR MARKETING: Eliza Ceprăzaru
      ÎN DISTRIBUȚIE: Ofelia Popii, Iustinian Turcu, Dana Taloș, Adrian Matioc, Diana Văcaru Lazăr, Cristian Stanca, Diana Fufezan, Raluca Iani, Mariana Mihu, Adrian Neacșu, Pali Vecsei, Vlad Robaș, Veronica Popescu, Cristina Stoleriu, Alexandru Malaicu, Codruța Vasiu, Serenela Mureșan, Johanna Adam, Cristina Ragos, Cendana Trifan, Oana Marin, Veronica Arizancu, Arina Ioana Trif, Fabiola Petri, Gabriela Pîrlițeanu, Ioana Cosma, Cristina Blaga-Tomuș, Ștefania Marola, Eduard Pătrașcu, Mihai Coman, Viorel Rață, Liviu Vlad, Cătălin Neghină, Ștefan Tunsoiu, Andrei Gîlcescu, Alin Turcu
      DURATA APROXIMATIVĂ: 2H 30MIN
      DATA PREMIEREI: IUNIE 2018

      Spectacolul „Povestea prințesei deocheate” are la bază un scenariu original, semnat de Silviu Purcărete, care pornește de la piesa kabuki a lui Tsuruya Namboku al IV-lea. Kabuki este unul dintre cele mai importante stiluri de teatru japonez, caracterizat prin rafinament vizual și o codificare complexă. Teatrul kabuki își are originile în scenele senzuale și comice interpretate de către preoteasa Okuni și trupa ei de actrițe. Okuni a adaptat stilul de spectacol ritualic practicat în temple, la scenarii cu subiecte laice, de cele mai multe ori deocheate.

      Succesul pieselor se datora, în principal, scenelor erotice, ceea ce adesea ducea la încăierări între spectatori pe seama actrițelor, care practicau și prostituția. Din această cauză, femeilor li s-a interzis să mai joace în spectacolele kabuki, fiind înlocuite de bărbați tineri. Douăzeci de ani mai târziu, aceștia au fost, de asemenea, excluși, în momentul în care s-a descoperit că și tinerii actori făceau același lucru. Drept urmare, toate rolurile din spectacolele kabuki au fost jucate de către bărbați maturi.

      Inspirat de această tradiție teatrală, Silviu Purcărete își propune să facă un spectacol european, folosind textul, regulile și spațiul kabuki, reinterpretate într-o manieră personală. Povestea prințesei Sakura (floare de cireș) a suferit, de-a lungul timpului, mai multe transformări, pornind de la varianta originală care datează din anul 1817, până la cea mai cunoscută dintre variante, din 1967, de la Teatrul Național din Tokyo. Tsuruya Namboku al IV-lea a scris în ultimii 25 de ani din viață peste 100 de piese de teatru, iar una dintre cele mai importante este cea care spune povestea prințesei Sakura.

      Autorul era faimos pentru readucerea în atenția publicului a pieselor kabuki cunoscute din secolul al XVII-lea și pentru inovare în tradiția kabuki. Prințesa Sakura este eroina a numeroase piese kabuki și bunraku, dar Namboku este cel dintâi care o aduce în prim-plan. Povestea debutează în momentul în care Seigen, starețul unui templu, se îndrăgostește de tânărul său discipol, Shiragiku. Fiind condamnați la o viață de iubire imposibilă, preotul și ucenicul său hotărăsc să se sinucidă. Tânărul moare, preotul supraviețuiește. Șaptesprezece ani mai târziu, când Prințesa Sakura vine la templu pentru a se călugări, Seigen recunoaște în ea reîncarnarea feminină a lui Shiragiku și se îndrăgostește din nou.

      „Povestea prințesei deocheate” abundă în istorii de dragoste obsesivă, crime, reîncarnări și răzbunare. Spectacolul preia aceste teme și construiește, cu umor si auto-ironie, un comentariu efervescent al dialogului dintre cultura europeană și cea japoneză. Spectacolul conține efecte de lumini produse de stroboscop, ce pot declanşa crize persoanelor care suferă de epilepsie fotosenzitivă.

      logo Povestea prințesei deocheate, foto credit TNRS, Zoltán Rab

      FELII


      UN SPECTACOL DE Lia Bugnar; CU Ofelia Popii
      SCENOGRAFIA & LIGHT DESIGN: Dragoş Buhagiar
      COREGRAFIA: Florin Fieroiu
      MUZICA ȘI SOUND DESIGN: Vlaicu Golcea
      FIGURAŢIE: Alexandru Malaicu
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H 25MIN
      DATA PREMIEREI: 2 OCTOMBRIE 2010

      O singură actriță. Șapte identități. Și tot atâtea personaje fascinante care îl invită pe spectator într-un periplu alert prin abisurile sufletului feminin care suferă, iubește și iartă cu aceeași intensitate. Ofelia Popii ne oferă prin spectacolul „Felii”, semnat de Lia Bugnar, o experiență halucinantă, compunând, cu o versatilitate incredibilă, o partitură amplă de emoții și individualități ce sondează scenarii variate ale raporturilor interumane, într-o poveste universală despre fragilitatea și forța femeii.

      „Mi-e greu să vorbesc despre o piesă pe care am scris-o, am tot timpul senzația că tot ce era de spus pe marginea subiectului am spus deja, prin intermediul personajelor, în piesa însăși. Felii e o înlănțuire de povesti, o intersectare de destine, care gravitează toate în jurul unui bărbat cu a cărui moarte începe piesa. Felii, adică mai puțin decât bucăți și mai mult decât firimituri. Nu trebuie să mănânci tot cozonacul ca să-ți dai seama cum a ieșit. O felie e exact cât îți trebuie, să-ți faci pofta, dar să nu te saturi. Felii de viață, felii de iubire, felii de criză, felii de tristețe, felii hilare, felii. Și când cameleonul Ofelia Popii se dezlănțuie între atâtea felii, spectacolul poate, pe bună dreptate, să se numească Ofelii. Nici că putea această piesa a mea să aibă un destin mai norocos.”
      Lia Bugnar

      logo Felii (TNRS),foto: Rab Zoltan

      MATERNAL


      De Alexandra Badea
      REGIA: Radu Nica
      DIRECTOR DE IMAGINE și MONTAJ: Alexandru Condurache
      SCENOGRAFIA: Iuliana Gherghescu
      MUZICA ORIGINALĂ: Claudiu Urse
      ASISTENT REGIE și SUFLEOR: Sanda Anastasof
      MANAGER PROIECT: Claudia Maior
      DISTRIBUȚIE: Raluca Iani, Ali Deac, Iustinian Turcu, Ciprian Scurtea, Andrada Oltean, Iulian Buzuloiu
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H 40 min
      „« Maternal » e un proiect născut din nevoia de a înțelege și îndrepta o realitate mai mult decât îngrijorătoare din societatea noastră: la ora actuală România are în evidență un număr de aproximativ 53.000 de copii instituționalizați, adică echivalentul populației unui oraș de dimensiuni medii. În contextul în care îmbătrânirea demografică este un fenomen real și îngrijorător al secolului XXI, faptul că noi nu suntem capabili să asigurăm un viitor decent și util societății acestor tineri, face ca realitatea să fie cu atât mai inexplicabilă și problema - acută.

      Textul este povestea unei femei care încearcă să demanteleze ideile preconcepute, nepăsarea colectivă și structurile administrative corupte care fac posibilă perpetuarea endemică a acestei probleme, dar surprinde, în aceeași măsură, confruntarea individului cu propriile limite, greșeli, exasperări de moment în lupta cu o stare de inerție comunitară aproape dezarmantă. După cum o sugerează și titlul, tema maternității individuale versus cea colectivă este dezvoltată într-un dialog viu, nuanțat, textul surprinzând o felie de viață autentică, problematică, dar nu cu totul lipsită de speranță a societății românești actuale.”

      Radu Nica, regizor
      logo

      OPINIA PUBLICĂ


      de Aurel Baranga
      REGIA: Theodor-Cristian Popescu
      SCENOGRAFIA: Dragoş Buhagiar
      MUZICA: Vlaicu Golcea
      VIDEO: Daniel Gontz
      ÎN DISTRIBUȚIE: Marius Turdeanu, Diana Fufezan, Nicu Mihoc, Codruţa Vasiu, Cătălin Neghină, Liviu Vlad, Dan Glasu / Viorel Rață, Mihai Coman, Vlad Robaş, Adrian Neacşu, Ciprian Scurtea, Mihai Alexandru/Alexandru Malaicu, Ioan Paraschiv/Horia Fedorca, Arina Ioana Trif, Eduard Pătrașcu
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H 45MIN
      DATA PREMIEREI: 1 OCTOMBRIE 2010

      „Opinia Publică”, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, este un spectacol-ședință cu publicul, după textul omonim scris de Aurel Baranga în perioada comunistă, și prezintă o incursiune aproape antropologică prin care se reconstruiește, cu mult umor și cu seninătate, contextul social și uman al acelor vremuri. Istoria este făcută pentru a se repeta, iar situații ce s-au petrecut în alte vremuri pot părea frapant de actuale în zilele noastre. Libertatea presei, un principiu al democrației, este tema în jurul căreia gravitează acțiunea spectacolului. Personajele pitorești sunt tipologii umane ce transcend epoca opresiunilor politice și, implicit, a suprimării libertății de exprimare. Vivacitatea cu care se succed scenele și muzica antrenantă animă auditorul într-o vâltoare de senzații ce se nasc din amintiri care stârnesc râsul, chiar și celor ce nu au trăit în perioada respectivă.

      logo Foto credit TNRS, Dragos Spițeru

      logo Foto credit TNRS, Dragos Spițeru

      logo Foto credit TNRS, Dragos Spițeru

      MOROI


      TEXTE: de Cătălin Ștefănescu (O noapte, O înmormîntare, Un interviu, Un cioban, Un cap) și Ada Milea (Un bloc)
      REGIA: Alexandru Dabija
      ASISTENT REGIE: Bogdan Sărătean
      SCENOGRAFIE: Dragoș Buhagiar
      ASISTENT SCENOGRAFIE: Irina Chirilă
      CÂNTECE: Ada Milea
      ÎN DISTRIBUȚIE: Veronica Arizancu, Mihai Coman, Alexandru Malaicu, Adrian Matioc, Codruța Vasiu, Serenela Mureșan, Cătălin Neghină, Ioan Paraschiv/Horia Fedorca, Eduard Pătrașcu, Cristina Ragos, Vlad Robaș, Cristian Stanca, Dana Taloș, Arina Ioana Trif, Cendana Trifan, Marius Turdeanu, Ștefan Tunsoiu, Cristina Stoleriu, Liviu Vlad.
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H 50MIN
      DATA PREMIEREI: 15 MAI 2016
      SPECTACOL NERECOMANDAT TINERILOR SUB 14 ANI

      Undeva, într-un sat uitat de lume, un bărbat asistă la propria sa înmormântare. La scurt timp după, o apariție stranie înfricoșează mai multe bătrâne care sunt incapabile să redea în fața reporterilor spaima cumplită prin care au trecut. Lucrurile ciudate nu se opresc aici: un cuplu primește vizita unui cap, anumiți oameni încep să se comporte ca niște animale, iar un bloc este zguduit frecvent de o forță inexplicabilă care parcă îi proiectează pe locatari într-un univers paralel. Nu, spectacolul „Moroi” nu este o experiență terifiantă, așa cum v-ați aștepta, ci, dimpotrivă, o incursiune teatral-muzicală comică și parodică în eresurile românești, surprinzând în mai multe tablouri modul în care oamenii se raportează la experiențele supranaturale, la divinitate și la forțele întunericului, la viață și la moarte.

      „Dintotdeauna există un soi de joc, mai mult sau mai puțin serios, între «dincolo» și «dincoace». În funcție de felurile în care văd lumea, oamenii, de oriunde vor fi fiind ei, își imaginează toate hărțile posibile ale călătoriilor între viață și moarte. Cu cît mai necunoscut e teritoriul care-și cere harta, cu atât mai aprinsă e imaginația cartografilor. Nimeni nu scapă de exercițiul acestei geografii atât de personale. Și, pentru că peste acest exercițiu nu se poate sări, pentru că e atât de obligatoriu, el devine singura «olimpiadă» la care participă absolut toată lumea. Culmea! Așa ceva s-ar putea numi oricum, numai întrecere nu. Cu toate astea, aici e cea mai disputată competiție. Iar când își dau seama ce fac, oamenii se opresc, râd, plâng și spun povești. Printre multe altele, îi datorez cu totul lui Alexandru Dabija și experiența fascinantă de a scrie texte pentru spectacole de teatru. Iar în cazul acestui text, îi datorez cercetătoarei Laura Jiga Iliescu, de la Institutul de Etnografie și Folclor «Constantin Brăiloiu» al Academiei Române, experiența lecturii unui braț de cărți care vorbesc despre cum se văd, de aici, din părțile astea de lume, potecile între «dincolo» și «dincoace»”.
      Cătălin Ștefănescu

      „Micul text cu fantome urbane a apărut accidental, după o discuție cu dl. Dabija și după niște întâlniri cu o băbuță stranie. Cântecele... vara trecută, printre lecturi despre stafii și povești cu strigoi. Îmi place teribil «umorul cu nod în gât» pe care îl propune spectacolul. Hohotele de râs nu sunt deranjate de prezența sicrielor, dar moartea e prezentă și ne permite multe pentru că oricum «gluma» finală îi aparține.”
      Ada Milea

      logo Moroi, foto credit TNRS, Sebastian Marcovici

      D’ALE CARNAVALULUI


      de I. L. Caragiale
      REGIA: Silviu Purcărete
      SCENOGRAFIA: Dragoş Buhagiar
      LIGHT DESIGN: Silviu Purcărete şi Dragoş Buhagiar
      MUZICA ORIGINALĂ: Vasile Şirli
      ÎN DISTRIBUȚIE: Marius Turdeanu, Constantin Chiriac, Ofelia Popii, Liviu Pancu, Adrian Matioc, Nicu Mihoc, Cristina Ragos, Raluca Iani, Serenela Mureşan, Cristian Stanca, Pali Vecsei, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Edi Pătraşcu, Mihai Coman, Florin Coşuleţ, Viorel Raţă, Cristina Stoleriu, copilul: Andrei Văcariu
      DALE BAND: Veronica Arizancu, Codruţa Vasiu, Emöke Boldizsár, Vlad Robaş, Claudiu Fălămaş, Liviu Vlad. // CÂINELE: Bunny; INSTRUCTOR: Silviu Stan.
      DURATA APROXIMATIVĂ: 1H 40MIN
      DATA PREMIEREI: 1 APRILIE 2011

      Spectacolul este o montare fidelă a textului scris de Ion Luca Caragiale, ce aduce pe scenă lumea carnavalului şi a bâlciului într-un vârtej de situaţii caraghioase, construite în jurul unor complicaţii amoroase. Un frizer dintr-o mahala bucureşteană de final de secol XIX, începe o idilă cu noua sa amantă, Didina. Acest fapt va stârni gelozia amantei sale „de suflet", Miţa, a violentului Pampon (amantul oficial al Didinei) şi va stoarce lacrimi din ochii celui care o întreţine oficial pe Miţa, Crăcănel. Într-un carusel de încurcături prezentate într-un ritm alert, situațiile devin complicate pe scenă și comice pentru spectatori.

      Universul fascinant susţinut de comicul de situaţie este construit prin jocul actorilor, personaje privite cu îngăduință sau chiar cu simpatie, ce înscenează situații de viață perfect verosimile, în care se pot regăsi atât actorii care le interpretează, cât și spectatorii care le urmăresc. Ca un factor inedit, muzica din spectacol este interpretată live de actorii teatrului reuniţi de această dată într-un ansamblu muzical: Veronica Arizancu (sax alto), Codruţa Vasiu (acordeon), Emöke Boldizsar (flaut), Vlad Robaş (vioară), Claudiu Fălămaş (trompetă) şi Liviu Vlad (tobe).

      logo D'ale carnavalului, regia Silviu Purcărete, foto credit TNRS, Zoltan Rab 2018

      logo D'ale carnavalului, regia Silviu Purcărete, foto credit TNRS, Zoltan Rab 2018

      logo D'ale carnavalului, regia Silviu Purcărete, foto credit TNRS, Zoltan Rab 2018