Când am citit cartea lui Dan Lungu, am avut impresia că citesc o carte despre mama. Am simțit o legătură aproape ombilicală cu acest text.
Este povestea unei femei care în vremea comunismului fuge de la sat la oraș pentru o viață mai bună. După 1989 am vrut să ștergem tot ce a însemnat comunismul. Am dărâmat cu disperare statui, fabrici, uzine, numai că în mintea individului e mai greu de dărâmat. Mentalitățile nu se schimbă peste noapte iar „meandrele” democrației pot fi la fel de chinuitoare pentru individ precum traiul într-un regim restrictiv. Exemplul democrației este un exemplu dificil tocmai pentru că ai libertatea de A ALEGE. Emilia Apostoaie, personajul poveștii, își analizează trecutul pentru a putea merge mai departe.
N-aș spune că este un spectacol, e mai mult o mărturisire. - Mariana Mihu